A fost frumos ca la-nceput, a fost frumos și chiar mai mult
Cu fluturi veseli prin stomac, dar și cu unduiri și frac
Cu agonie și extaz, cu tot ce poate fi cu haz
Cu seri tomnatece în gând, cu primăveri în suflet când
De poți, tu vei primi oricum, e plin paharul cu parfum
Cu dimineți scăldate-n soare, cu roua rece pe picioare
Cu prânz ce stă să ne-mpresoare, de prea iubire în mâncare
Cu nopți de neuitat uitate, pentru-a clădi o nouă noapte
Iar miezul nopții când apare, noi stăm scufundați în mare
Dorință veselă, aprinsă, dar prea curată și ne-atinsă
De palida pată de rău, cu totul alb în jurul meu.
Căci cum clădești așa găsești, iar mai apoi de obosești
Tu caută a face pas, peste momente de răspas
Și-așteaptă din nou o noapte, ca să ne spele de păcate.
Păcate omenești, de pe pământ, cu fapta, gând și cu cuvânt
Păcate ce de n-ar fi fost făcute, te ridica-i singur pe munte
Acolo sus la Sfântul Athos, unde e inimă și patos
De unde vii tot curățit, cu sufletul pentru iubit
Iubire pură, imaculată, dă Doamne să tot vină odată.
Tu mă privești cum eu tot scriu și te întrebi de ce nu viu
Să fim doar noi doi și atât, să fim de-a pururi în cuvânt
Și ea dorința cu credință, să ne transforme-n unică ființă.