Nu poți să ceri ce nu poți da, căci ești nedrept cu soarta ta
Nu poți să crezi că cel ce-i păcătos, se-ndreaptă când tu ești un găunos
Nu poți să spui: tu ai greșit, când anterior același lucru ai săvârșit
Nu poți privi pe cel din față, atunci când ai stigmat în viață
Nu poți vorbi de moralitate, atunci când ești pătat în toate
Nu poți gândi cum n-ai gândit, acum când în fața iubirii ai pășit
Dacă nu ai știut ca în trecut, să stai deoparte, în așternut
Și să aștepți ce doar acum, ai fi primit ca un parfum
Pentru a ta credință sus, atât aici și chiar și Sus.
Nu poți simți altceva acum, când timp în urmă n-ai avut cum
Tu a percepe altceva, fiindcă ai greșit pe mâna ta.
Nu poți și nici nu este bine, ca tu frecvent să mi te iei de mine
Atunci când fapta invocată, tu ai făcut-o altădată.
Nu poți și nici nu este drept, ca tu să te dai înțelept
Atunci când viața din-napoi arată, că nu ai fost imaculată.
Nu poți să spui și nu e drept, ceea ce tu neânțelept
Ai tot făcut în viața ta, și-acum ți s-a trezit conștiința.
Nu poți, acum nu mai poți face, căci timpul nu îți mai dă pace
Iar crucea ta va fi mai grea, păstreaz-o-n veci și n-o lăsa.
E singura ce ți-a rămas, un glas șoptit îți spune pas
Căci n-ai știut a prețui, unica șansă ce uneori o poți primi.