ochiul meu de sub ochi
te înalță lacom pe după umeri
și te supune salcie vântului
aproape de mal
cum miroși a iasomie când te zbați ca o aripa
îți trosnesc vertebrele desfăcute larg
peste toata lungimea
buzele nerăbdătoare pleoape unde mai noapte
te-ai lăsat rouă
îmi umezești degetele
să mă numeri de la gât în jos
într-o limba mai veche decât nisipul grăunțe
și invers mă rogi
împletind pe sub iarbă un pod
să împingem în susul râului
licuricii
să ne căutăm degetele peste aromate gutui
acum
te desfac de tine
o singură durere ascuțită între aripi
o lamă
atât
cât să guști
zborul

când sunt otrăvit de plăceri pe sub ochi
îți sărut în palmă poveștile
până te adormi

încă
zburând