m-am tot căutat
și păream regăsit în frunzele toamnei
până când plânsetul frigului
mi-a înghețat privirea
dinspre strigăt spre neputință
ca parte a unei ecuații
numită viață
trăită

suficiente culori pe propriu-mi bulevard
din parcul dragostei dinspre semeni
am prețuit o nuanță a unui refren
de pe tâmpla botezată
cu nume de castan
iubirea

mă întreb ca m-aș fi făcut fără nume
surprins în mersul anotimpurilor
așa cu am găsit copacul
cu dorul de frunze
când mugurul își scria pe geamul de ger
un alt anotimp
o altă poezie

un posibil prenume.