Să exprimi inexprimabilul
așternându-l pe hârtie
prin cuvinte alese
dincolo de percepte -

unde toate simțămintele
te-ndoaie, te ridică,
acolo să știi că tu
ai atins abisul.

Și-o numim ironic poezie
- poezia vieții -
căci fără-a știi vreodată
e sortită morții.

Dar, se zbate, ar vrea să-nvie
însă numai cu iubire
străpungându-ți sufletul,
renaște iar nemuritoare !