În noaptea asta vreau să te despart de mine,
Să despletesc din visul meu iubirea ta,
Să văd din țesătura mea ce mai rămâne
Și ce valoare are noaptea fără tine,
Cât pot să iau în târgul viselor pe ea.

Vreau luna s-o opresc în noaptea asta,
Din a ta cameră când intră pe fereastră,
Gelos mereu eu sunt că raza ei te-adoarme,
Apoi îmi bate-n geam și îmi dă palme
Și-mi spune că iubirea ta e-a noastră.

Vreau, despărțită de soare, de ale sale raze,
Să fii a mea, abia născută din visul nopții,,
Nu el să îți usuce somnul pe fața ta de înger,
Ci doar iubirea mea cu al ei fulger,
Căci nu mă tem de el chiar de-și arată colții.

Mă supără și marea, să-și țină naiba valul,
În adâncuri îl văd cum te pătrunde, te alintă,
Când eu, ca un nătâng te țin de mână,
Încearcă lumi-ntregi să spună
Că insula sa ești, pe unda sa căruntă.

Când suntem seara-mbrățișați pe prispa casei,
Mai e cava ce printre noi, pe tine se prelinge,
Chiar de te țin de mână, de oftică să crape,
Și de avem aceeași lacrimă pe pleoape,
Nu pot să îl opresc, e vântul, mă învinge.

Mai am lui Dumnezeu să-i spun vreo două,
Dar am să-i spun când în genunchi vom sta,
Să aibă grijă de a mea iubire și iubită,
Sub mâna sa să fie-n veci adăpostită
Și viață lungă, cu iubire să ne dea.

Așa că am să las frumos prostiile deoparte,
Nu pot să te separ, tu ești de toate adorată,
Nu pot să mă despart de tine nici o noapte,
Tu ești în univers și-n a mea carte,
Vei fi în viața mea după a mea moarte.