Focul cuprins într-o clipă din fulger,
Să facă să-mi crească aripi ca de înger,
Și-n mâna mea vreau acum să se scurgă,
Să-mpiedic durerea la tine s-ajungă.

De la mine la tine aș face o punte,
Clădită cu dorinți din rugile sfinte,
Să poată să treacă sub aceeași umbrelă,
Iubirea mea-n frac și a ta în dantelă.

Ca puntea să poată dura în vecie
Și nu în tristețe să ajungă pustie,
Inima mea am s-o-ngrop de o parte,
Cu ea să dureze așa pân' la moarte.

Să-i punem deasupra, săpată-n cuvinte,
Nu promisiuni false și nici jurăminte.
Să punem o lacrimă-n ochii iubirii,
Să râdă plângând, când cresc trandafirii.