În deplinul onestității
spiritele urcă liber
omul,
noi îi deplângem căderile.

Îndepărtările de sine se adâncesc
golul se umple cu așteptare,
se naște o noapte a minții
în care nimeni nu poate pătrunde
frigul capătă măreție.

Tainele se tot înmulțesc,
tristețile se odihnesc pe căi lăturalnice,
viile surprinse de ploi șterse
prind bucuria mustului în fierbere.

cântecele înving
inimile pline de euforie
unde se dă glas rodului toamnei,
sub pași drumurile-s făcute-n zig-zag.