Simți că trădarea cu tine-n pat doarme,
De strigi înc-o dată ,,Iartă-mă Doamne,,
Nu face uitarea sau mâna iertării
Să te scape odată de chinul tăcerii.

Mă uit la a mea viață ce timpu-o rănește,
Cum tot ce-i frumos de ating ofilește,
Ce rost am acum, nici o ,,Gaură Neagră,,
Nu poate durerea din mine s-absoarbă.

Dă-mi Doamne un scop sau o linie dreaptă
Să merg spre ceva ce știu că m-așteaptă,
Ori o inimă-n flăcări ori una răcită,
Cu lacrimi de sânge va fi încălzită.

Și de-l ating acum câte-o dată,
De silă și-n vis eu dorm îmbrăcată,
Te întreb, chiar de doare mai rău ca o palmă,
De ce m-ai făcut pe-astă lume mai mamă?

Atunci când o lacrimă amară m-adapă,
Curajul de-a plânge îl am doar în apă,
Și când va cădea, voi fi iar trădată,
Iar lumea va ști de ce apa-i sărată.

Și atunci ce-ți rămâne femeie-nșelată?
Să scoți tot amarul, durerea ta toată,
Să le lași lângă el în veci să rămâie,
Trăiește fugind din a ta colivie.