tu îmi porți clipele în burtă
și le hrănești cu resturi de cometă
iar eu sunt tatăl timpului pierdut
în căutarea nopților de cretă

tu-nveți din rilke pe de rost
poeme ce le vei spune pe genunchiul
morții când apare
iar eu te-aștept în gara cu salcâmi
ca pe un tren cu ajutoare

și să vezi timpul cum întârzie
în gară
tu te agăți de lună ca de-o bară
eu mă întind pe șine și te strig
și tu reciți cu ochii-nchiși

adorm
e liniște și frig