dacă viața este prea scurtă și adesea ea ne trăiește
dacă vicii și virtuți sunt neschimbate de milenii
și ca ființă doar haina prezentului ne dă iluzia progresului
răul alternând inegal binele, variabilele nedepinzând întotdeauna de atitudini,
avalanșa efectelor unor cauze întâmplate în vremuri străvechi
dacă intoleranța începe cumva cu sinele
și viitorul este al egoului rotund, conștiința comună diluându-se
dacă orice dacă ne cere vamă din sânge, nervi, aspirații greșite
și ne canalizează spre o razna sumă, știind că oriunde ai lua-o este o razna
dacă filozofia de avangardă înseamnă virtualizare totală
și lumea de apoi este fix acolo

eu, eul tu, eul el,
altul eu, altul tu, altul el
ne vom muri cu o frecvență din ce în ce mai mare decât ne naștem

viziunea viitorul, eliberarea din pânza de păiajen desenată pe glob
desenată pe palmă, pe frunți, în codul genetic
pare inacceptabilă, dar încotro-ul este destin

prea multe paranteze ne pune viața, cu erori repetate
pe o placă zgâriată
spiritul devine o chestiune de proiecție, reflexie, disturbată oniric

eu nu exist sau doar eu exist
dilema golește sensuri impuse, mă văd astfel clona unei alte clone și tot așa...