sâni mișcători plimbându-se pe farfurie
nici prea mari, nici prea mici
perechi-perechi, uniți din iubire, sau din interese economice
îmbrăcați în pânze, catifele și ascensoare
gânduri umblând hai-hui nu prea departe de casă
că nu e voie, îmbrăcate în triunghiuri isoscele
sub 15 ani
inimi pompând fără sânge. Mâinile scriu acum mâinele nu din cap. îl nasc direct pe gură, fără alte operații estetice, îmbunătățiri, remodelări, sau studii de fezabilitate.
costurile se reduc prin miracolele. Miracolele vin prin multă rugăciune și luciditate. Ai văzut vreodată cum se dărâmă un mușuroi? Fiecare furnică, dar absolut fiecare cedează trecerea celei din urmă până când nu mai apucă nimeni să iasă.
dar nu le pare rău de asta. regretă doar că din prețul redus al pâinii nu au mai apucat să care spre casă decât speranța concretă, mișcătoare ca un fluviu fără margini a firimiturilor elizee.
bunica locuiește doar în pod și mă salută doar iarna
și doar dacă îi dau de pomană. zice că jos e frig în orice anotimp. La plecare se enervează că niciodată nu îi sting lumina. E pentru că, zice ea, bătrânilor fotosinteza le hrănește în spatele retinei copaci mutanți care nu înfloresc decât singurătăți dezolante.
bătrânii mor aproape mereu, dar nu-și pierd niciodată înțelepciunea
poftă bună mi-a spus
să te speli întotdeauna pe mâini înainte de masă...