Am fost creat și alintat de soare,
Încet, am devenit ca raza sa,
Sunt fiul unei stele căzătoare,
Am învățat de mic că viața-i grea,
De n-ai iubit o noapte, lumina doare.

Am să cobor pe-o rază, să mă stecor șoptit,
În fiecare casă, în fiecare suflet,
Să îi topesc oftatul, când trupul e lovit,
Să-i sting cu sărutări înlăcrimatul urlet,
Și-apoi să ies ușor, cu-n zâmbet.

Să mă strecor în sufletul de fată
Și să-i sărut comorile ascunse,
Să-i cer, de îmi va face-o rată,
Să iau din el, de dor pătrunse,
Câte un strop din floarea-ngenunchiată.

Și pe sub pleoape iar să mă strecor
Ascuns în lacrima sfințită-a unei mame,
Cruci de oftaturi din trecut și viitor,
Nici o speranță nu găsesc să le reclame
Și s-o salveze de durerea lor.