Te am aproape, mă încălzește corpul tău,
Sărutul pătimaș spre tine-l furișez,
De ce, cu toată nebunia, eu
Simt că nu reușesc să te păstrez?

De ce nici în speranțe nu mai suntem noi,
Nici mângâierea nu mai naște o dorință,
Cum pot și ochii adorați să-ți fie goi
Când simt că moartea e a ta credință?

Unde-am greșit, unde eram când mă voiai?
Am rătăcit sărutul și șoapta alintată,
În umbră, tu plângând mă căutai
Și-acuma simt doar lacrima sărată.

Te-aș strânge-n brațe și-un sărut ți-aș da,
Aș pune-n el, cu frică, un oftat,
Să fii din nou icoana mea ce mă sfințea,
Iubirea mea e singurul păcat.