Suflul toamnei flutură
Inima-mi ca pe o frunză
Smulsă de pe-o ciutură
Unui pictor dintr-o pânză...

Suflul toamnei scapără
Inima-mi în muchii sparte,
Lama lor mă apără,
Mă împarte, mă desparte...

Suflul toamnei vântură
Inima-mi s-o spulbere
Când în zări mă zvântură
Și sunt doar o pulbere...

Suflul toamnei clatină
Inima-mi de gelatină
Cu sclipiri de platină
Între corzi de mandolină.

Suflul toamnei spintecă
Inima-mi de pasăre,
Zboară-n cerc, se minte că
Ceru-i joc de lasăre.

Suflul toamnei leapădă
Inima-mi de dor și rouă,
Ochiu-mi ce sub pleoapă dă
Lacrimile ce mă plouă...