în fântână s-a făcut dintr-odată frig
lumina venită de sus
mi-a adunat prietenii într-un cerc galben

tăcerea care ieșea din gurile reci
s-a răsucit la început ca un mânz
apoi ca o floare

bine că e aici
bătrânul cu vorbe ciudate
altfel ce mă făceam fără sobă

oamenii vin la fântână
de teamă să nu înnebunească

le umplu zilnic gălețile
toți prietenii mă privesc așa într-o parte
din cauza florii

dacă mă uit la floare
cu ochii închiși
îmi pare a fi mânz

nu poate fi
mi-a spus bătrânul
sobele sunt foarte convingătoare

mâine va veni după apă un copil
o să îi pun în găleată
un bulgăre mic de aur

noi cei care privim lumea de jos în sus
suntem foare darnici