Sunt încă în picioare, am fruntea ridicată,
Onoarea și respectul mă țin la suprafață,
Nu te respect pe tine, omule pervers,
Tu care ai fost mereu pe interes.

Nu mă dobori, n-ai vlagă-n tine,
Încerci să copiezi tot ce-ai văzut la mine,
N-ai să reușești să fii cum sunt eu,
N-ai respect și iubire de Dumnezeu.

Nu poți să mă faci să tac în țara mea,
Au murit copii ca fiecare dintre noi să spună ce vrea,
În viață cât trăiesc, am dreptul la cuvânt,
Nu mai vorbesc atunci când o să fiu astupat cu pământ.

Nu poți să-nlături persoanele de lângă mine,
Au plecat deja cele cărora le-am vrut bine,
Așa am aflat cine mă iubește cu adevărat,
Cine a rămas cu mine chiar și atunci cănd nu i-am dat.

Nu mă poți contrazice, n-ai cum,
Tot ce ai în cap e doar praf și fum,
Fără o bază solidă, argumentul tău n-are valoare,
În fața mea nu stă nici el, nici tu în picioare.

N-o să mă vezi în genunchi niciodată,
Doar când mă rog și-mi cer iubita de nevastă,
Prefer să mai trăiesc doar trei zile lângă eroi,
Decăt ca voi, o viață în noroi.