poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-08-30 | |
De câte ori rămânea singură
o cuprindea dorul de cei plecați atunci îmbrăca rochia albă își stropea obrajii cu apă de roze aprindea candela și un bob de tămâie îngâna cânturi vechi de împăcare instinctul îi apleca genunchii așa se afla descuind scrinul vechi din caseta oracol cu butonii de jad scotea la lumină anotimpuri trăite iubiri infantile pe foi derulate discret în mâini tremurânde acum Ochii ei migdalați revărsau în cearcănul zării un șirag de mărgele atât de albastre încât cerurile unite o urmau peste tot oglindind oamenii care nu mai erau încă dorea să le spele picioarele dar fumul plutea peste apă un foșnet de aripi îi legăna dorul crucea pieptului deși imobilă slobozea fluturi firavi din plasa țesută perfect de paianjenul timp Cu o floare la tâmplă admira tandrețea din albul hartiei cuvintele nerostite încă și evada în lumină întregind poemul splendorii ca și cum cerul ar fi coborât pe pământ un fel de acasă devenit imposibil de locuit fără toate vârstele ei fără umbrele lor luminoase
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate