Din munți cobor de pe un pat de ceață
Pe care adormisem ca Maria
Și-n clipă mă cuprinde bucuria
De-a mă trezi o zi în plus la viață.

Urâtă-i realitatea. Feeria
Ne vine din a murelor dulceață
Din urlet lung de fiare, ce te-ngheață
De parcă ți-e aproape iar pruncia.

Sfințire-a păcii și-a tăcerii iară
În liniște montană, ne-ntreruptă
Și soarele a prins zâmbi în vară

Pe când o pasăre divin ne-nfruptă
Cu trilul ei neliniștea avară;
Purced în lumea cu chitara ruptă.