Bântuie vânturi grozave.
Se îndoaie salcâmii, se apleacă și nucul.
Cuiburile cucilor sunt goale.
Luna viitoare se vor întoarce.
Nu-și vor uita limba lor scurtă:
Cucu-cucu.
Puiul mamei,
Clara s-a dus la Zalău.
S-a dat cu soldații la Garnizoană.
„Dar ce face buno, război?
Vreau și eu!”
De Crăciun s-a întors cu un guraliv.
Saluta pe toată lumea.
Zâmbea și stâlpilor de prin garduri.
Nu era pe gustul meu.
Nici pe gustul bunicii.
A băut tot vinul din cămară.
S-a îmbătat și-a început să cânte fals,
Ca vioara lui Ducu:
„S-a dus mândra la pădure,
Cu-cu, cu-cu.
Să culeagă fragi și mure,
Cu-cu, cu-cu.”