am inventat o pasăre fără gesturi
am îmbrăcat-o în mersul meu isteric până la înălțimea unui fir de iarbă
apoi i-am desenat libertatea într-o fereastră domestică
și am așteptat să zboare din înăuntrul curiozității mele
foamea veritabilă de care era în stare

am fost o sâmbătă întreagă în liniștea ei
un cerc dezbrăcat de inspiruri și cuvânt
mă aștepta la ieșirea din mine însumi ca pe un donator de luciditate
cu aripile strâns legate în blond
de parcă m-aș fi devenit direct din sâmburele ei de femeie
de parcă m-ar fi născut dintr-un singur gest
îmbrăcat prelung

înpăsărire