Tot așteptând ca zidul să respire
Printr-o culoare mai nelămurită
Așez în gânduri o nepotrivire
Între ce simt și tulburea ursită.

Turnuri de veghe stau întunecate
Lovite trist cu păsări din abis
Așa cum toate vor să se arate
Dar niciodată mie mai precis.

Regele știe, aerul mai speră
Că adevărul timpul îl încearcă
Cu-această frământare efemeră
A revenirii în lumină, parcă.

Soarele orb rănit se înfășoară
În cerul unui vis ce mi-l așez
Pe pânza asta unde o comoară
Mă face cu lumină să visez.




Florina Ladislau