Am fost gelos mereu și încă sunt,
Nici rău ca diavolul dar nici mai sfânt,
Nici alungat din rai dar nici primit,
Din carne și din sânge plămădit,
Și trecător ca un fior.

Am cunoscut femei frumoase însă reci,
Și-am devenit fantasmă-n veci,
Prizonier în viața pământească,
Ce-ncearcă-n disperare să găsească
În inimă, un pic de dor.

Răceala inimii, în resemnare mă apleacă,
Și ghiața sângelui, încet mă-neacă,
Am încetat și-n somn să mai visez,
Și la fereastră, cu speranță mă așez,
Să fiu salvat de-o lacrimă de fată.