poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-24 | |
M-am săturat să stau aici,
Pe cerul rece, îmbălsămat, Și să privesc la voi de sus, Fără dorinți și înghețat, Văd tot și n-am nimic de spus. Văd viața voastră fremătând De sentimente, de nevoi, Mai și iubiți din când în când, Dar nu vă-ntoarceți înapoi, Pe alții de-i vedeți că plâng. Văd mâna mamei tremurând, În portofel când răscolește, Și cu-n suspin, măruntul scoate, Să cumpere ce trebuiește Copilului, dar mult nu poate. Sudoarea rece eu o simt, Când tata e chemat de sus, De șeful lui cel supărat, Și-i spune că pe listă-i pus, Că au decis și-afară-i dat. Simt ochii arși de lacrimi Și tremurul părinților de frică, Când, sughițând fata le spune, Că o ființă-n pântec, acum mică, Îi crește dar nu are nume. Și văd copilul meu murdar, Doar ploaia îi mai spală fața, De este cald sau e zăpadă, De seară e sau dimineață, El stă cerșind, plângând în stradă. Pe-o bancă-n gară stă bunicul, Surâde și repetă ,,vin acum,, O știe-acolo sus, îngrijorată, ,,De casa noastră a vântut-o, îți spun, Fii liniștită, o iert pe-a noastră fată,, Mă simt pustiu în nemurirea mea, Eu i-am creat și-apoi i-am părăsit, În Mine nu mai cred, mi-e greu, Și de păcatul lor sunt copleșit, Nu merit să mă cheme ,,Dumnezeu,,.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate