fără mișcare nu ar fi existat spațiu
și datul din mâini
fără imaginație
aproape că nimic din toate astea.
și cineva să îmi bage în gură
să îmi spună:
- uite e o zi frumoasă afară!
m-aș simți nemișcat
foamea mea la fel
fără nicio destinație.

și să casc sufletul cum casc gura
iar spațiul dintre să rămână mereu neatins
când cineva mă mută de colo-colo
să mă îmbuibe
să mă facă să mă simt nasol.

și toate astea zi de zi
în carnea asta
în care aș fi băgat ceva mai mult de atât.