La poalele munților ne-am iubit,
vulturii ne dădeau târcoale
și zburau în cercuri deasupra noastră
până când,
s-au pierdut în spirale.

Ș-atunci am auzit un țipăt prelung,
era ca o stare de fericire,
noi ne exploram unul pe celălat
de parcă atunci am fi descoperit
ce înseamnă cuvântul iubire.

Și cerul parcă era mult prea verde,
și iarba mult prea albastru,
tu și eu
muream îmbrățișați,
sub umbra unui oftat măiastru.