Într-o zi un om avea o cretă colorată
Într-o zi din mâna lui pe asfaltul prăfuit
au început să apară la început firave, multicolore
molecule NGF ținându-se languros de mâinile tentaculare.

privindu-le mai îndeaproape aveai impresia că nu au pierdut
în timpul elongării,
decât reziduurile intrinseci
oricărui organism vetust din naștere.

Să zicem că pe acolo, exact la intersecția celor mai intense reacții chimice de care erau în stare aceste chestii
ar fi trecut un om cu o cretă albă în mână

un om ale cărui posibilități combinatorii
cereau imperativ complinirea cu o valență periferică a moleculei NGF, mai ales că acestea erau la promoție de ceva vreme.

Atunci brațul lui și-ar fi ieșit din carne
și ca un pod peste moarte, ca o ancoră peste timp
ar fi spart asfaltul inundat de iubire la fel de pasionat și mort cum se chinuie dumnezeu să spargă pentru om
un păcat de care vinovat el însuși se face.

Ș-apoi omul meu, al tău și al tuturor după ce s-a injectat cu pământ parfumat mi-ar zice -


și de-acum pornește lupta
ș-un an doar am, cu dușmanul voit primit în sânge
să opresc timpul care curge
spre decesul neuronilor ce-n grijă-și poartă
dulcea moartă - iubirea.
O, NGF, un an trăiești în mine
rătăcind prin orașele industriale, satele răsfirate
mândrele organe, adăpost căutând.
Și mor...murind cu mine.

Și apoi ea nu știe plecând
că dragostea mi-a expirat, nu din vreo vină bărbătească,
ci pentru că tu ți-ai ejectat precoce toată seva
înșelând neuronul ce de la tine
mântuire și viață veșnică-și voia

Iar acum, la vreme de seară,
din colții tăi de cobră-pickhammer
adânc înfipți în sinapsele mele
nu mai coboară spre venele împietrite
decât plâns de cretă și de asfalt
și de dumnezeu ucis programat.

*High affinity binding between Pro-NGF, sortilin, and p75NTR can result in either survival or programmed cell death (PCD).