am deschis ochii și mi-am imaginat că
înlătur porțile unei case de munte cu ambele
mîini deodată
la ora 11:00 fără cîteva minute
aș fi vrut să mă trezesc mai devreme
să prind lumina de dimineață
pe Bega
erau toate becurile stinse
în interiorul meu
am fost toată noaptea
căutam semne făceam calcule
acum
dacă pun + între 1 și 1 se schimbă și matematica
mă ajută să nu renunț la ideea de 2 oameni împreună
pînă la capăt
îmi pare un spectacol de balet prelungit
viata asta
se umblă pe vîrfuri mereu aceleași puternice-fragile
se frîng pe cea mai candidă melodie
toate
rochiile sunt ori prea lungi ori prea scurte
și numai ochiul unui singur bărbat ar putea s-o afle pe cea potrivită
la extrema degetelor privirea se oprește
frămîntă aerul acolo
repetat
vin furtuni cu tunete cu fulgere
aș putea fi identică lor
în ultimele zile apar
frecvent
am un sărut pentru tine (im)ponderabil
depinde de ritmul circadian
crud prevestit unicat pregătit
îl țin ca un nod
în gînd
spun numele tău apăs fiecare literă cu vîrful limbii
și asta îmi dă o privire lichidă
o stare de deja vu deja connu deja vecu
fără rost
îmi dă senzația unui orgasm prețios
un pocnet cu ecou
să-l auzi bine
am făcut cerc mare în jurul acestui sărut
să nu-l atingă nimic
nici măcar eu
nici măcar tu
am făcut carantină
am făcut din mine un membru fantomă
să-ți fie
n-am de ales
moartea ține cheia sub limbă
și
în cea mai deplină și necunoscută armonie ne poftește afară

astăzi aș fi vrut să stau toată ziua în casă
cu tine
să mîncăm salată de vinete și ardei copți