e lumină
atâta timp cât brațul îmi acoperă sfera
ochiul îngust prin care mai ieri libelule zburau

când mă ascund nu mă văd
golul este o rană imensă
când nu mai ai mamă și tată

de azi promit un destin fără urme privitorule
aștept merii să înflorească în suburbie

câinele meu este dresat
și omul este dresat
ca brațul ca sfera ca mersul în nobil grai
rostesc rotundul și iar rotund
se face că trec puntea orbului
e vară și asta îmi place