De când mi-am uitat credința acasă, pe noptieră,
perseverența atomilor metamorfozați
de aburi de alcool
produce un simulacru acid.
Se îndreaptă toți cu pași bordeaux
către crenelurile ruinelor palatale.
Au nouă cercuri de străbătut.

Se opresc la jumătate.

Ȋnghesuirea de ecouri îi epuizează;
verbul de conjugat
e mai reavăn decât pământul după ploaie.
Cu visele tremurându-le-n mâini
fac roată în mijlocul camerei.
- așteaptă dezrobirea -
Cândva vor putea să se întoarcă,
dar acum cerșesc doar îndurare.