- Descânt o rimă-n prag de seară
Și caut chipul tău într-un ghioc,
Cad slove-n haine de cerneală,
La fiecare rând când te invoc.

Nu vrea să car pietre de moară,
Nici să le urc pe munte ca Sisif,
Te am și-aripile de ceară
Le-abandonez pe un recif.

Un vers sublim deschide poarta
Și gândurile năvălesc din nou,
ÃŽn seara asta numai arta
Vreau s-o găsesc la tine în stilou.

- Pe balansoar adoarme timpul
Iar eu în glumă-l dojenesc puțin
Că mi-a furat din anotimpul
Când mă-mbrăcam în flori de tamarin.

Soarele roșu de sfială
Clipește înc-o dată peste munți,
Iar mâna-mi tremură pe coală,
Îți scriu în astă seară, să nu uiți

Că mâine, prima raz-a zilei
Care-ți sărută fruntea cu lumină
E gândul meu și-n colțul filei
O floare albă prinde rădăcină.

Ioan GrigoraÈ™ & Lili Trif