| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ Manualul fluxului intern    
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2013-06-17 | | lumea ta nu se deschide/ și nici nu se închide cel ce o deschide nu o poate închide și nimeni n-o poate închide fără ca mai înainte să o fi deschis lumea e o ușă e o scară e o dimineață într-o centrală termică demolată în timp ce repeți dintr-o păpușă mecanică se desprinde o cheie lângă tine am apăsat atâtea butoane, am stricat, am azvârlit, atâtea instalații luminoase am branșat, am schimbat atâtea retine și tot n-am ajuns la vedere cea adevărată am aruncat năvoade în lacrimile proscrișilor, m-am târât încă am fost doborât ca un viezure, am subțiat zborul am doborât carul mare am construit unul mai mare și tot n-am ajuns acolo trebuia să ajung la iertare am întins mese euharistice, am spălat picioare, am purtat bârne am mers pe apă, durerea a urcat pe mine ca o iederă, am obținut medalii olimpice și tot n-am ajuns la viața cea adevărată am vorbit limbi, în coastele pescărușilor am zăngănit, am împrăștiat dinaintea anotimpurilor culori căldură, timpul s-a așezat cuminte în fâlfâitul unui înger, și tot n-am ajuns la virtutea dragostei dacă ar trebui să ne întoarcem ne-am întoarce am deschide o ușă, am urca toată dimineața până la lumină am închide atât de departe ne amintim 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate