să pun botniță porilor, să-i port în lesă,
prea dau să muște din viață
dorurile-mi sunt lăutari din ceară veche
pe o barcă din hârtie și
Soarele lunecă mai aproape astăzi
.
ceva stă să se-ntâmple, o iubire iminentă sau apogeul despre care
se va vorbi la trecut, fiindcă dorul trebui nutrit continuu
.
să pun porii și gândurile
în zona spiritualizată beteag? – ereziile pretinse lirism
să împart totul și să plec în pustiu,
deajuns să-mi lepăd cămășile intențiilor majore
- apreciez gestul dar, vă rog, nu mai stați în dreptul Soarelui
lăsați-mă topit, fără umbre amabile, astăzi-ul mi-e unic