vrei să uiți de tine dar uitarea nu mai funcționează
și nimic nu e suficient de puternic
aluneci în interior fără nici o frică
scăpat de sub control ca un schior la prima coborîre
pe o pîrtie neagră
și pentru o secundă toate pîrtiile din lume se pun una în continuarea alteia
doar ca să-ți dea peste cap orice pierdere de memorie

în timp ai ajuns ca un schelet
de umbrelă deasupra unei sticle de bere sub soarele nimicitor
nu te poți opune ești în toate intersecțiile
dorința nebună a șoferilor de a călca accelerația la maximum cînd te surprinde
culoarea roșie și apoi izbitura
îți întunecă mintea și fuzionezi cu nimicul
pentru cîteva clipe
cît să-ți dai seama că nimicul te-a înșelat și berea
e caldă

ești disfuncțional ca o fîntînă a dorințelor din care copiii străzii au furat
monedele oare fără monede mai există dorințe
mai există alegeri
cap sau pajură
viața ta
ca o licărire pe un luciu de apă
ce poate dispărea
la cea mai mică atingere

nu te temi
stai pe strada pustie lași luminile nopții să-ți curgă în ochi în
interiorul craniului strălucesc felinare pe gaz ca într-un burg
din care au plecat toți oamenii peste noapte și dimineața
nu are cine să le stingă
vor arde pînă la epuizare ochii tăi ațintiți
spre cer ca marcajele luminoase pe un aeroport
improvizat pe o stradă prea strîmtă pentru asolizare

învîrți invers discul de ebonită ca un profesionist iar sunetele
intră înapoi în boxe oare ce-o să se întîmple
cu aceste cuvinte
or să se întoarcă înapoi în gură să dispară pentru totdeauna
lipite de hîrtia lipicioasă atîrnată în bucătăria din cap
cineva își curăță mîinile ca o muscă în
creierul tău aidoma lichidului rămas în tank
după ce au cărat melci

amesteci micile infinități ale viselor tale cu finitățile concrete
ale împlinirilor rulezi și tragi adînc în piept
te hrănești apoi dai fumul afară în zerouri perfecte
prin care se strecoară la loc în tine
senzația de frică