De-aș fi știut de la-nceputuri,
Că totul va ajunge fad,
N-aș fi dăruit săruturi,
Care acum, oricum decad.

Iertare-mi cer din răsputeri,
Din inimă și din tot trunchiul,
Căci de-aș fi știut de ieri,
N-ai mai face-acum pe mutul.

M-ai iubit ciudat, până la sânge,
M-ai iubit chiar și în defect,
Astăzi, ochiul tău îmi plânge,
De-adevăr, sau de efect.

Am pierdut iubirea toată,
Sau poate doar în aparență,
Dar inima acum o să poată,
Să iubească în demență.

Mă iubești și te iubesc,
Iar greșeli tot mai există.
Sigur, am să reușesc,
Să iubesc ce nu există.




î