Icoană învelită...
de Duhul Sfânt, mult-prea-sfințită
Ești purtătoare de chip îndumnezeit...
sub trei stări de infinit, ale creatorului triptic
Chip de înger ai fost la început de drum
ai coborât aici, sub chip de om sfințit
Apoi oamenii, te-au adulat...
iar după o vreme, te-au luat întru răstignire...
crezând că ei au adevărul, de dincolo de fire
Dar sămânța iubirii Tale Doamne Dumnezeu...
a rodit sub umbra Duhului cel Sfânt al Tău
Dincolo de cruce treceai Tu Doamne, omenirea...
de la păcat, la viață, uitând pieirea.
Iisuse Adevăr Cale și Viață...
oamenii în icoană sfântă te-au lăsat...
și te-au chemat...
și s-au rugat
Au înțeles că a Ta cruce...
i-a spălat,
i-a ridicat,
i-a creștinat,
și o nouă lume s-a format.
Apoi te-au tot rugat...
ajutor de taină să le fi mereu, Hristoase Doamne Dumnezeu...
pe drumul lor de călători ai vremurilor
Apoi la cincizecimea lumii...
Duhul Tău și-a luat...
mahrama de lumină...
Și în cor de îngeri Hristoase Doamne, ai urcat...
în casa Ta de opal...
Sălașul Treimii Cerești...
Și iar ai luat chip îndumnezeit...
și învăluit, în sfânta-ți Ta lumină
icoană Vera-Icon, calea dintre lumi...
poarta cerului...
Tu, oglindești în lume toți sfinții acestei lumii...
Așezi sfințenia tainică a luminii, cea de sus
Arăți mereu în lume calea, și viața, fără de apus.
Tu ești, Icoana, fereastra de lumină...
ce așează omul...
cu fața spre a lui Dumnezeu lumină
Împărăția toată se va deschide, într-un curcubeu...
când omul își află rostul de dincolo de fire...
și zi de zi, va tot cinsti, chipul din icoană
purtător al Duhului Sfânt, mahramă
Omul își înțelege astfel rostul, călătoriei lui...
aici pe-acest pământ sfânt
și află că dincolo, de icoanele sfinte
e lumea unde...
oamenii îngeri, coboară din icoane
dezlumindu-se în clipa trecerii lor...
printre porțile de taină dintre cele două lumi izvor...
la capătul de zbor...
Cad cele 24 de zăvoare, ale vămilor văzduhurilor...
ce rămân deschise toate, în urma trecerii îngerilor
când ultima bătaie a aripilor lor, așează sufletele noastre albe
în orașul sfânt, al îngerilor
Mai sus e cerul zece, al lui Dumnezeu
acolo unde, opalica lumină...
e purtată, serafimizată între șapte lumini de curcubeu
peste toți îngerii lui Dumnezeu...
e așezată în taină toată.
Iar când îngeri cu chip de oameni...
vor fi din nou chemați din vis...
în lume...
să ajute...
oamenii ce vor să fie...
doar pace și sfântă iubire...
Vom ști că lumea intră întru veșnicie...
Așa își dorește și sufletul meu, să simtă mereu...
Lumina de dincolo, de icoana, Vera Icon
Știu că duhul meu își va regăsi lumina...
când va trece prin icoana fereastră de lumină...
întru lumina Ta Doamne, Dumnezeul meu...
al oamenilor... și al îngerilor...
Lumina de opal, cea binecuvântată de Tine Doamne
să umple...
acum...
aici, clipă de clipă
inima mea, toată...
Înoită și Sfințită.

31.10.2012 / 22.01.2013 / 15.02.2013 Romeo – Nicolae + ASiIiVro