Am fost menit în lumea aceasta
să învrîstez în ea
un filon de aur, de cupru, de-argint, de marțipan
de păsări și cochilii de scoici, de potcoave arzînd,
de hiacint și turbă, de antracitul sclipind,
de păsări zburînde din nou peste nori,
de animale descrise în bestiarul cel nou,
de neagră cutie în avion prăbușit,
de flori de cuarț, de pirită,
de bărbați jucînd dansul războinic
și femei unduindu-și șoldul lasciv,
de negații, de frustrări, de speranțe,
de picturi obosite în stanțe,
de sculpturi în faianțe
de nimeni, de nimic, de nicăieri.
Dar unde sunt ninsorile de ieri?