pe strada mea surâsul este un delict, altruismul e-o anatemă
capul de locuitor trece înfipt în golul coș zilnic
nimeni nu are un nume ci, etichete în cod de bare și procente
și absolut toți sunt la preț redus, la second hand
fostele uzinele produc întuneric de serie ambalat în lucioase lăzi din placaj
mega-reclamele suspendate în aer fac publicitate naibelor moderne
și unui Încotro cuminte așteptând
la semafoarele ale căror toate cele trei becuri indică roșu sublim
pe strada mea statuile au obosit de atâta demnitate, stau cu fundurile pe borduri
cu sufletul lor aparent de piatră și cu ghenunchii la gură,
viruși imuni la cele mai tari antibiotice candidează, își fac o acerbă campanie electorală
țânțari înarmați cu mini rachete nucleare învelesc în galben mat felia de cer și
cântă marșuri patriotice
pe rafturile oricărui supermarket sunt expuse pe principii solide de marketing,
în game largi și la nivelul ochiului, spray-uri cu arome de
alimente pasteurizate și băuturi definitiv răcoritoare
și desigur, holograme viu colorate în chip de îmbrăcăminte, încălțăminte
Iubirea, concediată fără preaviz, cu un ciot de mătură curăță asfaltul fosforescent
de resturile menajere ale civilizației expirate, iar în timpul liber cerșește
în fața Bisericii desenate fără ușă, ferestre, clopote
pe strada mea îndrăznesc să ridice glasul doar dobânzile la bănci
iar Moartea, gătită adecvat și machiată strident, ca o prostituată, face trotuarul,
pretinzând că-i de fiecare dată virgină
ultimul erou, devenit apoi un proscris, a șters cerul cu mâneca de la cămașă
lăsând să se vadă limpede o lume de apoi goală, pe strada mea nu mai este
nicio stradă