Adesea
încep să-mi amintesc
mai ales când merg șchiopătând în inima ta
fără de sfială
și mă opresc odată cu sângele
care-și caută obosit drumul
pătând pe unde apucă.

Și parcă
simt că nu-mi găsesc niciun loc
pentru uitare,
că pașii toți adună tăcere
și pe mine
mai departe de gândul tău.

De când te cunosc parcă fructele s-au făcut
semințe înapoi
sfâșiate de păsări
în anotimpul căderii.

Adesea
am nevoie să stau de-o parte
numai să urmăresc cât de mult aer te încape
în fiecare secundă.