Mă pierd din galaxie-n galaxie,
Respir albastrul cerului,
Și murmur în melodia versului,
Balada ce doar sufletul îmi știe.

Pășesc din stea în stea, atent,
Să te găsesc și să te simt,
Să-ți gust sărutul tău și să ți-l cânt,
Împătimit ca un torent.

Din alte stele, cânturi de sirene-aud,
Ațâțătoare în dorinți, amăgitoare,
Dar trec pe lângă mine, călătoare,
Căci în a mea credință, nu pătrund.

Din când în când, eu lacrima ți-o simt,
Îmi cade pe obrazul meu și doare,
Prinzând o rază de la mândrul soare,
Mă-ntorc la tine pe pământ.

Și-aici, să-ngenunchez în fața ta,
Să sorb a ta uimire din privire,
Trăind, să ne iubim în nemurire,
Eu să-ți fiu soare, iar tu, luna mea.