(poezie pentru copii)


Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
Aici este mereu frig...Viața mea e acum istorie.
Născut și crescut în fontă dură,
am trecut proba focului în copilărie.
Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă din fontă,
îmi ghida primii pași nesiguri în lume.

Încetul cu încetul m-am obișnuit
cu focul ei puternic sau înghețul după ce clocoteam.
Cu toate acestea mulți se încruntau ușor,
spunând că am prea multe toane și că sunt cam aiurit.
Câte puțin, am învățat să nu-mi mai pese.

Dar, când fierbințeala era puternică,
îmi plăcea să fluier și să șuier un cântec trist
despre iubita mea, fierul de călcat din fontă,
draga mea zână încălzită cu jeratic,
niciodată destul de aproape de mine.
Acum am pierdut-o, stau singur în întuneric,
totul e rece.

Poate va veni vreun copil curios
să mă păstreze ca pe-o poveste,
lângă păpuși din cârpe și inimi de turtă dulce.

1 iunie 2013