poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-26 | |
Te văd închisă de nevoi și griji,
Cu fruntea-n viață mereu aplecată, Nu ceri nimic și sufletul ți-e gol, Ai chipul unei zâne, oglindită-n apa. Din când în când, pe chipul tău apar, Surâsuri îngânate de un nume, Par rugăciuni sau doar blesteme, Sau doar dorințe, ce nu vrei a spune. La fiecare sunet ce tresari, În inimă îți bate iar speranța, Și-aștepți ca ușa să-ți deschidă Al tău băiat, să-ți lumineze viața. Dar ușa iar închisă a rămas, La fel ca sufletul de mamă, Și lacrimile-ți cad, plângând, în poală, Ești în durerea sfăntă, o icoană. Și seara-n patul tău, când te întinzi, Și noaptea-ți prinde inima în ghiară, Cu lacrimi, tu te rogi să mori în vis, Căci suferi în tăcere, ca o fiară. Și-adormi așa, sfințită-n noapte, Și câte-odată scapi câte-un surâs, Mă strigi cu glas de mamă, în tăcere, Din visul tău,de mână mă simt prins.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate