e noaptea de pe urmă rondo
umbra mă bifurcă
pe stradă un câine mușcă luna
ultima stea alunecă lumina sub tristeți
aerul negru țipă
buha îmi face cu ochiul
zâmbesc amar și-i dau pe-un ban norocul
în palmă strălucește strâmb
moneda de uitări
ce-nchină nopții curcubeul

se clatină ecoul
apele spre ramuri se ridică
prin crăpături iriși fantomă
aripi franjuri
și jar dintr-o durere înghit
cum caii mei albi
nechează a val de moarte

e ceasul la care te ascult
cărările de-argint preling din palme lacrimi
bănuțul strâmb a titirez se-nclină
și nu știu rondo de-mi va fi destul
să-mi dezlipesc și sufletul
de mască

hei de ce te-ai oprit

scadența biet poet
aud
cum se aprind tăceri

Ileana Popescu Bâldea
24 mai 2013