E VINA TA


Am intrat în necropola amintirilor
când ardea soarele-n mine
cu miros de iad tămâiat,
să-mi revăd colecția de papirusuri
înviate de îndrăzneala mea,
pentru că mi-ai agitat pulsul
cu întrebări tremurate.
Masca mea inertă de câștigător
era chiar chipul meu eliberat
de alegoria vieții.
Împreună le-am făcut necropsia,
chiar dacă unele se mai agitau
muribunde în mine.
E vina ta că te-ai înarmat doar cu iluzii
în aburul nopții de vară
și te-ai vândut paradisului
închipuit în mine!