ascultă...
ascultă
nu închide fereastra

cade ploaia peste Ovid Seneca Homer Herodot
stau și sunt de jur împrejur
sub ape sub saci de nisip

sting țigara
nu știu ce mână o stinge

profesoara de latină doamna Capoianu striga

nu vei ajunge să îl înțelegi pe Poliandru
nu vei respira Socrate
spune
repetă
învață
sparge cuvintele
sunt cuvinte nucile verzi
sparge
repetă


cuvânt cu cuvânt
pas cu pas
piciorul cu piele și os s-a întors pe dos
durere silabe tăcere
undeva
la mijlocul verii un strigăt de peste mare

gata
....Cicero...
cuvintele tale
nuci verzi în silabe

o clasă tace
muțenie latină

povestește îmi spui

ah tăcere voi umbrelor
nu avem ce ne spune
plecați
adunați-vă peste mări și țări

cartea stă și se uită la mine

tu Cicero îmi spui cine sunt
sumus sunt est sunt tu spui Cicero
numai tu

nu gândesc să îmi retrag mâna până ce fumul nu s-a stins
mă țin de el printre nopțile în care Herodot Seneca mă mai liniștesc

spune cuvânt cu cuvânt șuieră în urechile mele
căzute în fântână
și se adapă din izvoarele nopților
din pământul galben al trecutului cu colți de argint

vei ajunge departe
departe mai departe decât mama decât bunicul
fără latină ajungi tot în Siberia
și râsul se lipește ca o halva ieftină de dinții tociți ai protezelor cumpărate din muncă multă

spun
spun doar un cuvânt

uite
sunt
aici
și stau
nu pot merge sub cer fără limba latină

spuneti unde să merg cuvânt cu cuvânt

data viitoare striga doamna Capoianu profa de latina
data viitoare poate te trec clasa apoi s-a întors peste umbre și uși
a închis catalogul
Herodot Cicero Vergiliu dormeau pe rafturile date cu ulei de măslin

umbrelor
liniștiți-vă
mâinile întinse scormonesc în borcanul cu nuci verzi

au plecat toți tăcere în limba latină
catalogul a închis timpul ermetic ca un celofan borcanul de magiun

câtă frică se culca seara pe piept de catalogul ce zbura după noi ca o pasăre phoenix
ah
un carton presat cu miros de burlane pline sub dărâmături

cuvânt cu cuvânt a trecut bucata de viață

un catalog mai mare
și
cât să îți încapă în brațe