Din Sine, Dumnezeu m-a făcut, mai întâi, pe Mine. Și abia, după aceea, a zidit Lumea. Ca să aibă cine să o judece: cât este de urâtă sau cât este de frumoasă; dacă e destul de mare să încap în ea și destul de mică să încapă în Mine; când e bună ori rea, dreaptă sau strâmbă, adevărată și falsă; care e menirea ei și ce retușuri i-ar mai trebui; dar, mai ales, cui i se cuvine.
Abia, apoi, m-a făcut pe mine. Ca să am grijă de Mine! Să nu mă rătăcesc ori să mă împiedic de lume. Că aș pute-o strivi. Ori, mai grav, nu ar fi exclus să mă vorbească de rău și ar auzi Creatorul. S-ar supăra pe dumneaei și ar preface-o-n muritoare, iar eu aș muri cu ea. Atunci aș rămâne singur... Ba nu, doar Eu cu Dumnezeu! Și de plictiseală, cine știe ce Mi-ar mai trece prin cap?
Da, da, rostul Meu e să am grijă de mine ca să trăiesc lumea! Fără rost, ea ar putea să se deșire. Și cum e făcută din...