Sunt în grădina sfântă a cerului,
E plină de stele cu petale de flori,
Parfumul, pe buze m-apasă,
Și frunzele, de culoarea mării,
Îmi dă pace-n unica casă.

Merg prins de visarea uitării,
De toată durerea, ce răni plămădește,
Jurămintele-nșelate și rugile surde,
În vraja grădinii, pe loc se topește,
Și lasă iubirea-n spațiu să zburde.

Colind aplecat, din floare în floare,
Cu săruturi sorb mugurii dorinței,
Și-i pun în suflet, temător, să-nflorească,
Și plin de lacrimi, stoarse credinței,
Iubire de fată, în stea să-ncolțească.