poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-13 | |
Scutura sălbatic coama în oceanul de lumină
Ce își revărsa preaplinul peste neagra sa podoabă, Poleind-o în reflexii strălucind, mocnit, a vină; Și-a simțit, pesemne, tara, și s-a-ndepărtat în grabă. Care să-i fi fost povara, de a dispărut în zare, Devenind unul și-același cu azurul dantelat? În galop nebun, ecstatic, necheza a încântare – Nu fugea, deci, de-a sa vină, ci-alerga înspre păcat. Galopa de-ntreaga lume nu putea să-l mai cuprindă, Iar lucirea-i, dinspre coamă, cobora și-n ochii vii, Care scăpărau ca jarul și sticleau ca de oglindă – Ascundeau și foc, și taine, și izvor de ghidușii. Pare-se, năluca neagră s-a născut din întuneric Căci împrăștia în juru-i tot fiori de noapte grea Adâncindu-se-n el însuși, și, pe sine, luciferic, Regăsindu-se-n apusul ce părea că-l înghițea. Și tot fuge ca nebunul, înghițind, la randu-i, cerul, Adăpându-se din umbre ca din apă vie, moartă Și-adunându-se din noapte întregind, din nou, misterul – Ce ascunde taina sfântă a păcatului ce-l poartă?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate