S-a născut o stea în fulgerul vremii,
Cu inima caldă, iubirea în vene,
Sortită să simtă, tot cerul iertării,
Trimite sărutul luminii pe gene.

Consumă intens iubirea ce simte,
Lovită de răni și chiar de alinturi,
Susurul durerii o poartă-nainte,
Hrănește speranța cu lacrimi si canturi.

Și când o fecioară, privirea i-o cere,
Să-i dea doar puterea să-ndure-n căință,
Lumina o vede, căci steaua-n durere
S-a stins și cu ea, s-a stins o dorință.