hai murgule stoarce sub copite tina acestei lungi nămieze
du-mă la penumbra părului dragei mele drage
ce-adună pripasul clipelor cu genele-i frumos mirositoare
le coboară apoi în zâmbetul întâmpinării

ea învârte pe deget un glob de cristal

hai murgule nu mă lăsa în faptul serii
poartă-mă lin și mereu iar de-ar fi
să se sfârșească iarba
cu pământul de sub ea să nu-ți pese

ea învârte pe deget un glob de cristal

hei murgule suntem părăsiți de salcâmi
ne umblă doar umbra lor prin artere
nu te opri chiar de-om ajunge la mal
zâmbetul ei este marea roșie când se desparte

ea învârte pe deget un glob de cristal